Dacă până acum n-a ajuns la urechile voastre că regizorul Răzvan Oprea a pus în scenă „Îmblânzirea scorpiei”, într-o viziune regizorală cu totul aparte, vă invităm să descoperiți această piesă de teatru și din perspectiva actorilor distribuiți în rolurile principale. Erica Moldovan și Paul Ipate sunt cei care le dau viață Catarinei respectiv lui Petruchio.
Am stat de vorbă cu Erica Moldovan, o actriță pe care am descoperit-o la fel de efervescentă precum rolul pe care-l interpretează și am aflat ce înseamnă pentru ea să joace într-o piesă care tratează subiecte importante, precum egalitatea de gen.
Care a fost motivul pentru care ați răspuns afirmativ la propunerea de a juca într-o piesă care militează pentru un subiect delicat – egalitatea de gen?
Erica Moldovan: Personal sunt o tributară și o militantă a feminismului, dar acela sănătos, nu toxic. Sunt mândră de femei, de femeile acestei lumi, de prietenele mele, de sexul feminin în general. Și stiu că dacă suntem cine suntem sau cum suntem este deoarece există ei, domnii din viețile noastre. Cred cu tărie că nu putem exista unii fără ceilalți în această “echilibristică” a puterii, din care nimeni n-ar trebui să iasă învingători, dar din experiența căreia să ne ajutăm să creștem împreună.
Și atunci a fost foarte ușor să răspund “prezent” la chemarea regizorului Răzvan Oprea. Iar “Îmblânzirea scorpiei” este una din piesele mele preferate ale lui William Shakespeare. Astfel toate argumentele necesare s-au aliniat perfect să îmi facă ușoară alegerea.
De ce nu ar trebui să ratăm piesa “Îmblânzirea scorpiei?”
E. M: “Îmblânzirea scorpiei” este un statement! Este un spectacol manifest care se aliniază atât nevoilor, cât și gusturilor publicului contemporan. Propune o temă actuală, delicată și invită spectatorii la o “dezbatere” a ei. Este un spectacol exploziv, antrenant, sincretic. Conține elemente din universul colectiv cunoscut. Este o transpunere scenică fresh, energică. Spectacolul este o experiență, nu un prilej de relaxare. Nu te lasă nemișcat, nu te lasă liniștit, nu te lasă în pace!Muzică, lumini, platou, costume, energie toate și multe altele creează o lume prin care spectacolul angajează spectatorii și îi provoacă să TRĂIASCĂ!
Au fost momente când v-a fost greu să intrați în pielea personajului pe care îl interpretați? Dacă da, de ce?
E. M: Da, au existat numeroase momente în care a fost dificil să intru în pielea personajului. Personal sunt în contra-emploi cu personajul acesta. Cu toate astea, există o zonă înăuntrul meu care achiesează subtil la această personalitate “sălbatică” și de nestăvilit. Personajul Catarina este o forță, un cutremur, un uragan – este o portavoce a femeilor puternice ale tuturor timpurilor. Răzvan Oprea a dorit să construim un personaj uriaș ca personalitate și a trebuit să compun straturi peste straturi de “carne” (cum spunem noi în teatru) care să ajute la construcția lui. La început a fost greu, a fost obositor, chiar frustrant pentru că și eu și Răzvan simțeam că înăuntrul meu era o forță necesară acestui personaj, dar la care nu reușeam să ajung.
Dar încet încet, cu răbdare și tutun, am reușit, împreună cu Răzvan să scoatem la lumină o Catarina așa cum ne-am dorit-o amândoi!
„Îmblânzirea scorpiei”, imagini de la repetiții
Cu ce rămâne un actor după ce joacă într-o piesă care atinge teme de interes (nr. Egalitatea de gen)?
E. M: După fiecare personaj și rol interpretat eu îmi fac un bilanț de lucruri noi învățate sau lucruri vechi “revizitate”. Această experiență scenică m-a lăsat mult mai bogată decât m-a găsit. În primul rând tema regizorală propusă permite construcția unui personaj contemporan, actual care corespunde universului meu mental și spiritual și care mi-a descătușat multe unghere ascunse. Te simți “în rând” cu vremea, te simți mai “viu”, mai prezent, mai conectat la tine însuți – actorul. Când ai de compus personaje aparținând altor epoci mergi deseori ca prin beznă, o perioadă pentru că nu ai, ca individ, resorturile și reperele necesare ca să dibuiești mie la mie personajul. Te servești, aproape exclusiv de text, de indicațiile regizorale și de experiența scenică anterioară. Dar pentru un astfel de personaj ai o sursă în plus – pulsul tău interior, acordat la contemporaneitatea ta.
Mai mult, mă simt mândra, mă simt utilă ca parte contributivă la mișcarea feministă actuală. Sunt și eu acum, la rândul meu, o purtătoare de stindard în direcția curentului.
Cu ce idei credeți/ v-ar plăcea să plece spectatorii acasă?
E. M: Fiecare spectator are o personalitate individuală și fiecare vine cu niște așteptări personale și pleacă cu niște învățături personale. E greu să poți să satisfaci toate gusturile și să anticipezi toate Așteptările. Dar atât noi, echipa de teatru, cât și regizorul, ne-am propus ca spectatorii noștri să nu plece la fel cum au venit. Ne-am propus să transmitem un mesaj puternic care să trezească în unii complicitate, poate în alții revoltă, în alții întrebări, iar altora să le răspundă poate la anumite întrebări. Ne-am bucura dacă mesajul nostru puternic feminist, sa ajungă la fiecare spectator. Dar să nu uităm că spectacolul are o coordonată puternică spectaculară, convențională – pentru ca ăsta e teatru. “Îmblânzirea scorpiei” nu este doar un statement, doar un manifest politic-social, este totuși un spectacol de teatru, un act artistic, cu multe elemente specifice. Așa că el oferă mai multe căi prin care noi să accesăm publicul.
Cert este că ne dorim ca spectatorii noștri să aibă parte de o seară plăcută în compania noastră și o experiență greu de uitat.
Unde vă mai putem vedea, acum, pe final de an?
E. M: În perioada 9-15 Noiembrie, Ateneul Național este pe scene bucureștene cu 9 spectacole în 11 reprezentații. După aceea ne întoarcem “acasă”, la Iași, unde vom juca toată luna Noiembrie la Ateneul National din Iași și la Sala Victoria, din Piața Unirii.
