Depresia. Cea mai răspândită afecțiune psihică, considerată de specialiști ca fiind boala secolului. Un raport din 2020 al Organizației Mondiale a Sănătății arată că la nivel mondial peste 350 de milioane de persoane suferă de această boală. Pentru țara noastră, cifrele din perioada 2010 – 2019 arată evoluția prevalenței depresiei, cu valori aproape duble pentru femei, în comparație cu bărbații, iar în cazul celor dintâi, cea mai răspândită formă este depresia postpartum. Una din cauze: schimbările produse de venirea pe lume a copilului.
Așa se face că multe persoane publice, dar și instituții au devenit vocale și au demarat campanii în acest sens. Institutului Național de Sănătate Publică (INSP) vorbea la începutul acestui an despre “Sănătatea mintală – parte integrantă și esențială a sănătății!”, printr-o campanie cu rol de conștientizare asupra depresiei postpartum.
Conform INSP, la nivel global una din 10 femei suferă de depresie postnatală în primul an după naștere, iar una din 1000 de femei dezvoltă o afecțiune mai gravă numită psihoză postpartum. Aceste afectări trec de multe ori neobservate în stadii incipiente, iar fără un tratament adecvat pot avea consecințe negative, atât pentru mamă, cât și pentru copil.
Aceeași sursă mai menționează că, depresia mamei mai este asociată cu semnele timpurii ale temperamentului mai dificil la copii, atașament nesigur, funcționare afectivă negativă, agresivitate și emoționalitate crescute, disforie, în special pentru fete, performanță cognitivă/intelectuală/academică mai scăzută, auto-învinovățire, valoare de sine scăzută, funcționare interpersonală mai slabă și anomalii ale sistemelor psihobiologice, inclusiv mecanisme de răspuns la stres care funcționează mai slab.
Consultanții în somnul bebelușului, colacul de salvare pe care-l caută tot mai multe mame
Cum era de așteptat, discuția despre depresia postpartum s-a mutat în online, acolo unde multe influensărițe își asumau public faptul că lipsa de somn cu care s-au confruntat în prima perioadă a maternității a facilitat apariția depresiei. Aici, un rol cheie l-au avut consultanții în somnul bebelușului. O mână de oameni, acreditați în Statele Unite, devin în zilele noastre tot mai căutați și apreciați de mame care se declară epuizate și caută să doarmă câteva ore legate.
Ce face un consultant în somnul bebelușului? Conform celor spuse de ei, îi învață pe părinți despre adormirea independentă a bebelușului, despre necesarul de somn în funcție de vârsta acestuia și ajută la amenajarea unui mediu propice pentru un somn odihnitor.
Având toate aceste date și citind multitudinea de mesaje de mulțumire pe care le primesc consultanții în somnul bebelușului, n-am putut să nu ne întrebăm dacă nu cumva ei ar putea să fie un mic colac de salvare pentru sistemul medical din România în lupta împotriva depresiei postpartum. Adică, pe lângă lecțiile de alăptare, de igienă a bebelușului, etc, pe care proaspetele mămici le primesc încă din prima zi în maternitate, oare nu e loc și pentru câteva informații despre somnul bebelușului?!
Sigur, așa cum menționam mai sus, depresia este mai mult de atât, însă un somn odihnitor este crucial pentru o stare bună de sănătate.
Dar pentru a dezbate despre ipoteza noastră am căutat-o pe Lucsandra Pavel, consultant în somnul bebelușului care lucrează cu foarte mulți părinți. Trebuie spus din capul locului că ea nu este un consultant care practică blamata metodă cry-it-out, adică cea în care lași bebelușul să plângă până la epuizare, ci este adepta prevenției. Iar motivul ei de bucurie constă în faptul că tot mai mulți părinți, deschiși către această zonă, aleg să apeleze la ea încă din primele săptămâni de viață sau chiar dinainte ca cel mic să ajungă acasă.
I. Ce este mit și ce este realitate în sintagma: “învățăm copilul sa doarmă?”
Lucsandra Pavel: Somnul, deși pare o abilitate naturală, pe care aparent o știm de la naștere, e o abilitate care se dobândește, la care trebuie să lucrezi periodic și care se bazează pe o igienă. Copilul se naște cu abilitatea de a dormi, dar nu cu abilitatea de a lega ciclurile de somn, căci acest al doilea pas îl dezvoltă odată cu dezvoltarea cerebrala, care are loc în special în primul an de viață. De aceea, cumva, în mod greșit și ironic, vorba din popor ”nu o să dormi până la doi ani” este adevărată, dacă părinții nu îl învață pe copil să lege acele cicluri de somn. În mod natural va deprinde abilitatea foarte târziu. Uneori, la vârsta de 6 ani și chiar și atunci, în prezența unui adult de care depinde tot somnul.
Lucsandra Pavel administrează pagina Bebe, la Somn
I. De ce crezi că se instalează depresia în rândul proaspetelor mămici? Câte dintre cele care apelează la serviciile tale spun că nu dorm suficient, iar acest lucru duce la stări de anxietate, nervozitate, etc?
Lucsandra Pavel: Depresia post-natală intervine din motive ce țin de dezechilibre hormonale în primă fază, de conștientizarea noilor responsabilități, de grijă, dar se agravează din cauza nesomnului. Pot spune că majoritatea celor care ajung la mine, apelează la consiliere pentru că realizează că starea lor îl afectează inclusiv pe cel mic. Că nu mai sunt disponibile ziua pentru el, că se poartă urât cu partenerii lor (chiar fără motiv uneori) și că se simt epuizate. Mă bucur însă că tot mai multe familii ajung la mine de la naștere și am copii pe care îi știu de la 11 zile, de exemplu, care nu au ajuns niciodată la sleep traing-ul propriu zis tocmai pentru că am lucrat constant, pe etape de dezvoltare și au deprins mult mai ușor procesul.
I. Am auzit de multe ori “copilul se trezește la 7, dar mie mi-e greu să mă ridic din pat, îi bag suzeta, readoarme și se trezește pe la 9-10”. De ce nu e potrivită această practică în economia unei zile?
Lucsandra Pavel: Pentru că, din cele mai vechi timpuri, atunci când nu aveam ceas, noi ne ghidam după soare. Ne trezeam când răsărea și intram la somn la apus. Cu timpul, în mii de ani, aceste două puncte importante din ciclul de 24 de ore au devenit elemente Zeitgeber în bioritmul nostru și, natural, creierul percepe o trezire de dimineață în intervalul 6-8. Dacă depășim, el va percepea acel somn extra, ca pe un somn de zi, iar ritmul circadian va fi debusolat. Pe scurt, nu doar că se va culca copilul foarte târziu și nu va prinde intervalul de melatonină de seară (cuprins între 18-21), dar și nopțile vor fi mult mai urâte. Aici e o discuție în sine, de un interviu.
I. De ce este greșit “să doarmă copilul mic când vrea”?
Lucsandra Pavel: Pentru că el nu știe exact ce și cum vrea. Pentru că inițial are o confuzie zi-noapte și făcând lucrurile după debusolarea lui inițială o să ajungem cu probleme severe de somn după vârsta de 6 luni. Pentru că în diversificare noi alegem ce și când mănâncă, deoarece, deși simte senzația de foame, bebe nu știe ce e mai bine pentru el. Până când învață să citească singur ceasul (ca figură de stil), copilul are nevoie de rutine și repere impuse de părinți. Asta îl face și pe el să se simtă în siguranță. Astfel evităm și șansele de supraoboseală și suboboseală, lucruri care pot duce la somnuri haotice și multe probleme atât pentru copil, cât și pentru părinți.
I. Să luăm două cazuri: doi copii, același vârste. Unul doarme foarte bine (precum recomandările), altul are somnuri haotice. Consideri că se va vedea asta în dezvoltarea lor fizică și psihică?
Lucsandra Pavel: Personal, nu am făcut studii pe eșantioane de copii. Studiile arată că da. Va fi o diferență între ei. Copiii care dorm bine, se dezvoltă mai bine pentru că, în general creșterea are loc în somn, inclusiv regenerarea celulară și dezvoltarea abilităților. Un copil odihnit are mai multă disponibilitate către mâncare sănătoasă și apetit bun, dar și o atenție mai bună la învățare (orice tip de învățare). Evident, există și cazuri de copii care nu au dormit bine în primii ani, dar au ajuns maturi sănătoși și perfect dezvoltați.
I. Vorbim în general despre mama și copil în tot procesul asta de adaptare al copilului la viata extrauterină. Putem lăsa din când în când somnul bebelușului si-n sarcina taților?
Lucsandra Pavel: Ori de câte ori aveți ocazia, chiar dacă alăptați. Am sute de tați care au venit să învețe cum să își culce copilul. Sunt mândră de bărbații din ziua de azi. Dacă pot, dacă sunt acasă la ora somnului, măcar în weekend uneori, îi încurajez să facă asta. Îi va apropia enorm și de copil și mama va simți și ea că răsuflă. Acum, și mama trebuie să învețe să nu mai fie obsedată de control. În urma ședințelor de consultanță cu părinții am observat că tăticii care aveau disponibilitate erau dați la o parte de mame care nu aveau răbdare să le explice sau aveau impresia că ele fac lucrurile mai bine și mai repede. Pe termen lung nu e o atitudine încurajatoare. Copilul va asocia culcarea doar cu mama, tatăl nu va avea niciodată șansa să învețe și mama degeaba se va plânge că nimeni nu o ajută. Aveți răbdare cu tăticii, lăsați tatăl și să “greșească”. Fiți acolo pentru a-l încuraja. E posibil ca astfel să prindă curaj și să vă ceară mai des “tura de seară”.
P.s. Dacă alăptați, este recomandat ca mama să înceapă rutina, ii dăm copilului să mănânce, îl sărutăm și tati rămâne pentru restul ritualului. Deci se poate chiar și așa.
I. Avem următorul caz. Copilul are 2 ani, a depășit vârsta la care era potrivit să mănânce în timpul nopții, dar are următoarea asociere de somn: se trezește noaptea și plânge până primește biberonul care-l readoarme. Mama cedează la presiuni și din dorința de a dormi câteva ore legate. Ce e de făcut în acest caz și care e pericolul pe termen lung? Cu mențiunea că nu vorbim despre un copil cu afecțiuni.
Lucsandra Pavel: Dicutăm programul pe timpul zilei. E posibil să fie ceva greșit acolo și copilul să se trezească pentru că nu are presiune de somn. Găsim o metodă prin care scoatem biberonul, în funcție de temperamentul copilului. Rămânem fermi în decizie. E posibil să avem 2 – 4 nopți mai grele, dar apoi ani de zile de nopți bune. Dacă nu luăm atitudine, copilul nu o să zică niciodată “gata, mami, hai că nu îl mai vreau!”. Acel biberon e un element zeitgeber- adică somnul lui depinde real de asocierea cu biberonul pentru că în timp l-a primit când nu era cazul.
I. Cât din obiceiurile de somn pe care le creem în copilărie se păstrează și la maturitate?
Lucsandra Pavel: Ideea de igienă a somnului e valabilă în viață, la orice vârstă. Igienă înseamnă câtă importanță dăm noi somnului și ritualului de dinainte de somn. Pentru că am uitat de asta, avem și numărul mare de insomnii la adulti, tratate cu pastile și anxiolitice, înainte de a vedea unde greșim la nivel comportamental.
I. Cred ca suntem de acord cu faptul că un consultant în somnul bebelușului este un furnizor de servicii premium și nu oricine și le permite. Dar nu pot sa nu mă întreb ce fac mamele din mediul rural, fără acces la informații si mai ales bani, în cazul în care s-ar lupta cu problemele privind somnul copilului…
Lucsandra Pavel: Aici, din păcate, e un subiect sensibil, pentru care și eu îmi doresc să lupt în viitor. Din păcate, consultantul de somn nu are acces în spital. Nu îi facilitează nimeni intrarea astfel incât să facă o minimă informare a proaspetelor mămici. Noi, toți consultanții de somn, postăm zilnic informații bazate pe cazuistica noastră, pe ce apare nou în domeniu, pe cercetări. Facem live-uri periodic. Mă bucur că, măcar acum, accesul la telefon și rețele sociale există chiar și la țară. Sper că măcar așa să pun o cărămidă la ajutarea acelor mame. Mi-ar plăcea să am posibilitatea să merg într-o caravană de informare, dar, din nou, din bugetul personal nu mi-aș permite, iar nimeni nu investește în asta.
I. Consultanții certificați în somnul bebelușului sunt atractivi pentru maternități? Vă cer ajutorul pentru programe de educație și prevenție, de exemplu, pentru a nu lăsa somnul precar să amplifice o posibilă depresie postpartum?
Lucsandra Pavel: Nimic. Niciodată. De altfel, eu m-am certificat în Statele Unite, la o școală cu acreditare pediatrică. Acolo, acest lucru se face din anii ‘70. Altfel, la nivel de Minister al Sănătății nici nu cred că suntem recunoscuți. Am peste 40 de mămici medic care au apelat la serviciile mele pentru că, după 6 ani de medicină și-au dat seamă că nu studiaseră deloc somnul copiilor și nu știau cum să procedeze. Deci nici măcar medicii nu studiază asta, de aceea și multe recomandări greșite de la pediatru. De genul: “așa dorm copiii. Aia e”
I. Ar fi mai bună viața unei familii, după venirea unui copil, dacă în clinicile neo-nato, pe lângă informațiile despre alăptare, etc, s-ar introduce și personal acreditat care să ofere ajutor în structurarea somnului bebelușului?
Lucsandra Pavel: Cu siguranță, mai ales în ziua de azi când bunicii nu mai sunt la doi pași de nepot și au grijă de el toată ziua. Când totul pică pe părinți, când grădinițele sunt pline de copiii care dorm mult prea mult, pt că acasă nu dorm suficient (dar și viceversa). E o discuție lungă pe care am avut-o cu un reprezentant al Ministerului Educației care mi-a recunoscut că copiii sunt forțați să doarmă un somn lung la prânz la grădinițe pentru că nu au suficient personal să stea cu copiii când se trezesc sau dacă îi trezesc mai devreme), ar fi cu 50% mai usoar, doar printr-o simplă instruire la naștere.
E bine de știut! După naștere, mamele vor putea beneficia de servicii de consiliere psihologică
La începutul acestui an, prin Legea 33/2023 s-a stabilit completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în sensul introducerii posibilității ca femeile să poată beneficia de servicii prenatale și postnatale, precum și de servicii de consiliere psihologică postnatală.
Astfel mamele pot beneficia de consiliere psihologică, până la 4 luni de la naștere, dacă sunt înregistrate la Casa de Asigurări. Măsurile conținute în lege sunt destinate prevenirii și tratării tulburărilor psihice asociate sarcinii și nașterii care apar la aproximativ 15% dintre femeile din Europa, conform OMS.
Depresia postpartum
Conform specialiștilor, depresia postpartum este o combinație complexă de modificări fizice, emoționale și comportamentale care au loc la unele femei, după naștere. PPD este o formă de depresie majoră care debutează în decurs de 4 săptămâni după naștere. Diagnosticul depresiei postpartum se bazează nu numai pe perioada de timp dintre naștere și debut, ci și pe severitatea depresiei. Principalele simptome al depresiei postpartum sunt reprezentate de: plâns facil aproape tot timpul, urmate de schimbările frecvente de dispoziție, lipsa de interes față de copil și pierderea plăcerii pentru orice activitate.
Mai grav este că specialiștii consideră depresia perinatală netratată ca fiind una dintre cauzele sinuciderii, se arată într-o analiză de situație publicată la începutul anului 2023, pe care o găsiți aici.
Acum rămâne întrebarea pe care le-o adresăm public conducerilor maternităților fie ele de stat sau private: Sunt consultanții în somnul bebelușului un colac de salvare în lupta împotriva depresiei postpartum ignorat de sistemul medical din România?
Pe Lucsandra o găsiți pe Instagram – Bebe la Somn, click aici.
